Oaia neagra sau oaia fericita?

     Traim, din pacate uneori vremuri in care imaginea conteaza foarte mult. Si ne ghidam dupa niste principii, criterii si valori fara a le trece prin palnia sufletului. Traim vremuri in care daca nu esti intr-un ANUMIT fel, mai bine nu esti deloc. Vremuri in care daca nu gandesti ca majoritatea esti exclus. Vremuri in care daca refuzi sa te duci dupa turma esti un ciudat. Vremuri in care daca vorbesti de dezvoltare personala si spirituala esti privit ca sectant si ca ti-au spalat americanismele creierii. Nu zic sa crezi tot ce vezi sau auzi, ci dimpotriva. Sa iei lucrurile care au sens pentru tine.
    Ce se intampla daca nu te adaptezi turmei? Esti lasat in urma, esti aratat cu degetul si esti discriminat.
    Dar hai pentru cateva secunde sa facem un exercitiu de imaginatie. Imagineaza-ti un camp, mare, verde. Si o turma de oi. O turma mare, intinsa cu mii de oi albe, pufoase. Si doar o oaie neagra. Spune-mi te rog, ce vezi mai repede o oaie neagra intre oile albe sau o oaie alba oarecare? Asa ca, de cele mai multe ori sa fii oaia neagra nu e atat de rau pentru ca iesi in evidenta!
     E adevarat ca rapiditatea vremurilor pe care le traim ne obliga sa fim din ce in ce mai atenti cu noi, cu nevoile noastre si sa ne dezvoltam complet daca nu ramanem in urma. Si in plus, gandeste-te cati absolventi de facultati termina in fiecare an. Nu toti isi gasesc de lucru in domeniul pe care tocmai l-au terminat. De aceea, diferenta o face exact "culoarea". Daca vrei sa fii o persoana care se dezvolta, care isi urmeaza calea sufletului si pasiunea, o persoana care cauta constant sa se upgradeze asuma-ti riscul de a fi oaia neagra a societatii/a familiei/a anturajului.
     Si totusi...pana la urma, oaia neagra este fericita sau nefericita? Eu zic ca este fericita! Pentru ca oaia neagra nu e oaia care isi ascunde adevaratul EU sub blana alba si pufoasa ci e oaia care are curaj sa infrunte turma si sa zica: "Asta sunt EU CEL ADEVARAT! Imi place asta, vreau sa fac asta, cred in asta, vreau sa iubesc asta, am prietenii astia, sunt asa si depinde doar de tine daca ma accepti asa cum sunt sau nu. Eu te iubesc oricum!"
     De frica judecatii si a criticii de multe ori ne luam masti si jucam roluri care nu ne apartin cu adevarat. Masti si roluri imprumutate, dar care dau bine. Si ii catalogam si pe ceilalti ca fiind oi albe, daca sunt ca noi sau oi negre daca nu sunt ca noi. Nu stam sa analizam ca exista si alte culori. Exista rosu, albastru, verde, roz, mov si alte sute de culori si nuante. Exista tot ce vrem noi sa existe. Si fiecare dintre noi poate experimenta sa fie ce oaie vrea. Noua ne revine misiunea de a-i intelege pe ceilalti si de a-i accepta exact asa cum sunt. Colorati, in culoarea lor naturala fara a mai pune etichete.
    Si de ce ne ascundem adevarata stralucire intr-o turma alba? De ce nu ne permitem sa fim ceea ce suntem cu adevarat? Ei bine, dragi prieteni...cred ca la asta ar trebui sa raspundem si sa ne gandim inainte de a pune etichete. Eu sunt cine vreau eu sa fiu cu adevarat? Si asuma-ti cu un curaj nebun sa fii oaia neagra! ;)

 

Magie si iubire!

Andrada Muscalu