Despre curajul de a te privi in ochi cu adevarat...

    Prima oara esti cat un bob de orez. Apoi, incet cresti si te faci mare. Iti apar membre, oase, muschi, creierul incepe sa functioneze. Incepi sa auzi, sa vezi, sa simti, sa misti. Esti perfect! Te bucuri de crestere, te bucuri de dragstea pe care parintii o impartasesc cu tine. Apoi lumea iti este zbruncinata. Te nasti. Se schimba tot ce stiai, tot ce iti era comod. Se schimba lumea cu totul.
    Si o iei de la capat. Viata noua, oameni care au prins forma, vezi si mirosi lucruri pe care nu le-ai mai stiut. Si ai puterea sa o iei de la cap. Si te descoperi altfel. Descoperi pielea, ochii, nasul, piciorusele, manutele...te redescoperi tu, perfect.
    Apoi zi de zi, cu dragoste si multa grija pe care cei dragi ti-o poarta, cresti. Cresti si descoperi o noua lume. O luna a ingerasilor, a spiridusilor, a zanelor, a prieteniei, a iubirii neconditionate, a magiei. O lume colorata, o lume in care mereu binele invinge raul. Si tu esti perfect. De fapt toti din jurul tau sunt perfecti. Toti sunt si atat.
     Inveti sa mergi. Cazi si apoi te ridici. Toti te lauda si sunt langa tine la fiecare pas. Prinzi aripi. Faci niste pasi importanti pentru viata. Mergi. Cunosti. Incepi sa vezi locuri noi. Cazi. Te ridici. Mergi. Apoi alergi.
     Vorbesti. Intai grangurit. Apoi pe limba ta. Apoi prinzi cuvinte. Incepi sa spui propozitii, fraze. Descoperi o noua lume...a vorbitului. Esti perfect in continuare.
     Apoi te faci si mai mare. Oamenii din dragoste si griji si frici incep sa-ti taie aripile. Sa te cenzureze in ceea ce vorbesti. Sa iti interzica sa mergi unde vrei. Sa iti spuna ca nu mai esti perfect. Deodata ceea ce faci nu mai e perfect, Incep sa-ti arate ca ai defecte, ca nu esti suficient de bun si ca nu poti face ceea ce vrei in viata. Incepi sa ii crezi si cand te uiti in oglinda sa-ti dai seama ca de fapt da, tu nu esti perfect. Lumea in care toti, inclusiv tu erau perfecti a disparut de mult. Acum...altii au asteptari de la tine sa fii intrun fel anume, iar tu ai asteptari de la ei. E un joc periculos in care uitam cine suntem cu adevarat.
      Te pierzi in lume si devii din ce in ce mai sters. Iti dai seama ca viata ti s-a schimbat. Ce stiai intr-o zi acum poate nu mai e adevarat. Si vrei sa schimbi ceva. Si renasti! Ai curajul de a te privi pe tine cu adevarat. Si iti dai seama ca tu, cel perfect este acolo. Esti perfect cu defectele tale, cu calitatiile tale, cu fricile, cu sufletul tau. Esti TU! Nimeni nu mai e ca tine. Tu ai o misiune pe care doar tu o poti duce la bun sfarsit si nimeni altcineva. Si esti minunat asa cum esti. Important e ca tu sa ai curajul tau sa te privesti in ochi...Incepi o viata noua, pe care tu o creionezi.
      Cine esti? Ce vrei? Care sunt fricile tale? Care sunt calitatile tale? Ce te face fericit? Si daca raspunzi la asta...vei gasi curajul de a fi TU!
      In viata putem avea parte de cate inceputuri si renasteri vrem! 

Magie si iubire!

Andrada Muscalu